Centrală termică pe lemne construită de la 0, este formată din 7 bazine de tablă neagră OL 37. 4 bazine în focar (400×300 mm) și 3 bazine în fumuri (350×300 mm). Primele 2 bazine din focar sunt de 5 mm grosime cu 20 mm golul interior. Restul bazinelor sunt de 3 mm iar golul interior este de 14-15 mm.
Circulația agentului termic (apă demineralizată) se face prin retur în cele 3 bazine din fumuri, legate în paralel, fiind și cele mai jos că nivel, apoi intră în registrul cu cele 4 bazine din focar, legat în serie, unul după altul, iar în partea de sus există ieșirea, turul instalației. Aceasta centrală termică este construită din cărămidă de șamotă apoi izolată cu vată minerală.
Instalația / circuitul – centrală termică
Circuitul este deschis, adică cu vas de expansiune deschis, fără presiune. Aici referindu-mă la circulația agentului termic (apă demineralizată), atunci când pompă de circulație este oprită. Vasul de expansiune este cuplat pe tur la 1 metru de centrală.
Instalația este împărțită pe 2 circuite, primul circuit de 3 calorifere pe dormitoare (2x800x600), iar circuitul secundar tot 3 calorifere 2 bucăți de 2x800x600 (bucătărie și hol) și un port prosop de 500×1000 la baie. Total 6 calorifere.
Am ales să fac sistemul de circulație naturală (termosifonare) doar pe dormitoare, evident pentru că traseul este total exterior (tur sus și retur jos). Astfel căldură înmagazinată de șamotă în timpul focului este redată pe parcursul nopții bazinelor din centrală termică și evident prin circulația naturală ajunge în caloriferele din dormitoare, exact acolo unde este nevoie pe timpul nopții.
Traseul secundar baie, hol, bucătărie, circulația agentului termic se face pe jos, doar în regim forțat ( pompă recirculare). Oricum traseul secundar după terminarea focului, va mai fi hrănit de câteva ori (3-5 ori), pentru că în primele 2 ore după terminarea focului, cărămidă de șamotă a înmagazinat câteva sute de grade în timplul arderii lemnului, apoi cedează puternic registrelor din centrală. Ridicând temperatura din registri mai repede decât poate acoperii sistemul de termosifonare.
În jur de 80-85 de grade, termostatul pornește pompă de reciclare, racind registrii până undeva în jur de 60 de grade, unde termostatul oprește pompă de recirculare. Este un ciclu care se manifestă la perioade din ce în ce mai mari, pe seama răcirii cărămizii de șamotă.
Cele mai importante constatări a centralei termice versiunea 3.0
- la ultima versiune, se depune foarte puțin gudron, testat 2 săptămâni, stratul de gudron este doar superficial, mai mult cenușă și funingine
- toate cele 6 calorifere se încălzesc deodată, fiind și instalația bine echilibrată
- deși circuitul este deschis (fără presiune, vas de expansiune deschis), nu există sunete sau lovituri pe instalație
- consum mic de lemne
- instalație foarte minimalistă, pompă recirculare, vană cu 3 cai, un filtru Y (indicat 2), un robinet purjare pentru eliminare apă din instalație, un termomanometru și un termostat de contact, (indicat cu imersie, sunt mai precise)
Dacă fac focul seară la 18:00 până undeva la 19:30-20:00, dimineață la 8:00 apă din centrală va fi undeva în marja de 35-45 de grade la o temperatura de 10-15 grade în camera tehnică și undeva la -5, -10 grade afară, asta în regimul de termosifonare, adică la 6:00 dimineață caloriferele mai sunt calde undeva la 5 cm, partea de sus, în jur de 30 de grade.
Un sfat asuprea alegerii robinetilor pentru calorifere
Nu puneți la calorifere robineți cu termostat, este o risipă de bani, nu o să folosiți, decât dacă aveți o centrală termică pe lemne full automatizată, altfel va poate aduce numai necazuri, nu confort. La o centrală termică pe lemne minimalistă, dacă aveți 70-80 de grade în centrală și se închid automat doi robineți în același timp, sincer, fără automatizări temperatura poate urcă destul de repede, cauzând neplăceri.
Pentru un circuit deschis, doar o să înceapă să fiarbă apă și va fi expulzată afară prin vasul de expansiune, sub formă de aburi și apă, până temperatura scade (se domolește focul), sau nu mai este apă în instalație.
Instalația am făcut-o din țeavă de fier de 3/4 și 1/2. Pentru că dețineam deja materialul de la renovarea totală a casei și anexelor. A fost întradevar mai greu, dar am reușit să fac doar 4 suduri / cuplaje în casă. Ar fi fost mult mai ușor și rapid cu țeavă PPR, dar făcând instalația mai mult pe afară, nu a fost chiar un inconvenient.
Țeavă de fier vs PPR
Țeavă de fier PRO
- rezistă și nu se deformează la temperaturi ridicate
- nu necesită multe puncte de sprijin, suficient din 3 în 3 metri
- cel mai rezistent material la impact, lovituri
Contra:
- ruginește, trebuie protejată exterior prin vopsire dar și interior cu apă demineralizată și soluție anticorozivă, dar oricum erau folosite din cauza registrilor
- îmbinare prin sudură, necesită timp și atenție
- deși există protejare interioară, totuși pot există deprecieri ale stratului interior chiar și superficial, ceea ce duce la îngreunarea circulației agentrului termic
Țeavă din PPR – PRO
- toate etapele de construcție sunt mai ușoare și se fac mai rapid
- nu trebuie protejat chimic interior – exterior, nu se degradează
- nu este îngreunată circulația agentului termic
Contra:
- necesită multe puncte de sprijin, din 50 în 50 cm
- peste 90-95 de grade pot apărea de probleme de integritate a instalației, normal de la 100 de grade ar trebui să se degradeze lent, dar depinde și de calitatea PPR-ului
- PPR-ul este foarte fragil la minus 0 grade.
- este mai slab la impact, lovituri față de țeavă de fier.
Conexiunea dintre țeavă PPR și turul registrului trebuie făcut la cel puțin 1 metru de la ieșire și undeva la 50 cm la retur.
In urmatorul articol voi detalia ciruitul: traseu, vas de expansiune, pompa, vana cu 3 cai, filtre, etc.
Link Episodul 1 – Centrală termică pe lemne Homemade – Introducere
Un comentariu la „Centrală termică pe lemne Homemade – Prezentare instalatie – Episod 2”